Nicu Ceausescu vs. Elena Basescu

Nu pot fi comparati Nicu Ceausescu cu Elena Basescu, chiar deloc.

Asta pentru ca nici tatii acestor copii nu prea pot fi comparati.

Apoi Nicu Ceausescu era barbat si Elena Basescu este femeie.

Ca spirite, cred ca Nicu Ceausescu nu era atit de legat la gura, mai mergea vorba prin tara ca nu prea era incintat de ideea de a isi inlocui tatal la cirma si in timp de ce unii spunem citeva cuvinte, Nicolae Ceausescu chiar edita fraze intregi de il surclasa pe actualul om de PR al lui Traian Basescu, domnul Emil Boc.

Nicu Ceausescu chiar stia carte, edita si el mai mult decit citeva fraze, nu sunt sigur ca ar fi avut o reclama cu o firma de becuri si nici nu cred ca ar fi condus vreo ispita rutiera scumpa cit un buget de mica localitate.

Nu cred ca Nicu Ceausescu ar fi fost preocupat de ideea de a legaliza consumul de marijuana dar ar fi dorit sa modernizeze Sidex ul, nu sa il vinda si nici sa il inchida. Nicu Ceausescu ar fi dat populatiei mincare, ar fif ost preocupat de modernizarea Romaniei si nu de tribalizarea si dezbinarea ei ca popor si poate curind ca entitate teritoriala.

Nu le este clar multora daca Elena este europarlamentarul pitzipoancelor sau pitzipoanca europarlamentarilor.

Elena a luat atitudine, a fost votata si aleasca, ea a transmis un suflu al viitoarei pleiade de politicieni care vor reprezenta Romania in Europa: Nichita din Romana, Fernando de la Caransebes, Piticul porno, Sexxy Braileanca, Ralookas, Mama Omida, politistul Cioca, Ogica, Gina Pistol, Daniela Crudu, Razvan&Dani si Vali Barbulescu.

Nu le este clar multora daca Elena este europarlamentarul pitzipoancelor sau pitzipoanca europarlamentarilor.

Nicolae Ceausescu in direct la Otv, invitat al lui Dan Diaconescu

Colapsul psihologic al intregii natiuni germane s-a resimtit la momentul cind Hitler s-a sinucis. Este o mostenire grea cu efecte nebanuite in timp.

Omul cu puteri de dumnezeu impreuna cu o natiune care se credea superioara rasial, dispretuind rase si popoare, dorind sa instituie forma contemporana a sclaviei, aveau sa fie infrinti tocmai de popoarele pe care le-au tratat cu cruzime si dispret, de popoarele sovietelor.

Stalin ii rezervase lui Hitler un corp expeditionar impresionant, Aliatii aveau sa afle ca sovieticii dispuneau de 50000 de tancuri superioare tancurilor pe care ei le posedau.

In Europa, URSS hotara destinul istoriei, argumentul sau preferat numindu-se: tancul T34.

Popoarele 'inferioare' au invadat Germania cu un val coplesitor de tancuri T34 de neoprit.

Efortul uman, tehnologic, material si economic al URSS fost incredibil de imens.

Tancurile T34 inca sunt in dotarea multor armate ale lumii, sunt inca functionale si de temut, in 2009, la mai bine de 70 de la prima aparitie a acestora pe cimpul de batalie.

Rusia mai nou isi regrupeaza fortele armate blindate si dintr-un corp de armata de 18000tancuri va pastra doar2000 de tancuri, doar 2000 de masini de lupta de care intreaga planeta se teme.

Colapsul psihologic al intregii natiuni germane s-a resimtit la momentul cind Hitler s-a sinucis. Hitler se temea sa nu ajunga la circul moscovit, pus in cusca, sa il vada copiii rusi ai caror parinti fusesera macelariti de soldatii sai credinciosi nazisti.In istorie, Timur Lenk l-a tinut pe Baiazid in cusca, media de atunci nu era dezvoltata si de aceea lipsesc fotografiile cu specific pe masura.Imaginati-va cum ar fi fost ca Adolf Hitler sa fie prezentat popoarelor sovietice si mai apoi nemtilor, tinut in cusca precum fiarele de circ, purtind camasa bruna, cizmele lucioase si mustata tip?!Nu ma infioara forta la care ajunsese Stalin ci ridicolul la care putea ajunge Adolf Hitler care astfel ar fi tras dupa el moralul unui intreg popor, intregul popor german, intr-o deznadejde istorica din care cu greu s-ar mai fi iesit.

Nu pot sa nu imi imaginez comunicatul prin care se anunta ca la Circul de Stat de la Moscova, dupa o perioada de agonie, s-a stins din viata, de batrinete, cel care condusese razboiul considerat sfint impotriva URSS si ai carui soldati macelarisera copii, femei, batrini, evrei, opozanti, cu bestialitate, atit pe cimpul de lupta cit si in lagarele de concentrare.

L-ar fi deportat, STALIN pe Hitler, daca l-ar fi capturat pe acesta pe cind era in putere si viu, in Siberia?

L-ar fi judecat, daca l-ar fi prins viu si l-ar fi executat in secret sau in vazul lumii?

L-ar fi impuscat cu plutonul de executie sau dupa moda NKVD cu un glont in ceafa?

L-ar fi spinzurat Stalin pe Hitler? L-ar fi gazat precum facea cu evreii?

L-ar fi predat Aliatilor si l-ar fi executat acestia dupa o judecata sumara?

Ce ar fi facut sovieticii cu cadavrul lui Hitler?

In toate cazurile, nemtii nu cred ca aveau sanse mari sa isi revina din colapsul psihologic cauzat de decaderea lui Hitler, sansa lor a fost tocmai sinuciderea acestuia, o sansa acordata poporului din care si Adolf Hitler facea parte.

Si ma gindesc, cum ar fi fost ca astazi, Nicolae Ceausescu sa fie invitat la Dan Diaconescu la OTV, sa povesteasca despre realizarile epocii sale si cum l-ar fi imbogatit pe Dan Diaconescu milioanele de mesaje osanale aduse liderului iubit de un popor saracit de disperare si aflat in pragul colapsului psihic?

Cristi Ureche de la Zile si Nopti ramine acelasi

Mi-a placut sa il pot revedea pe Cristi Ureche, omul care a pus pe picioare publicatia publicitara 'Zile si Nopti' in Galati si Braila.

Cristi Ureche ramine un entuziast si comunicativ, un om de piata si un analist cu atentie la detaliu. Si-a facut loc in peisajul plat al publicatiilor locale,a gasit resurse, sprijin si mijloace sa transforme o aspiratie intr-un vis implinit care aduce si profit si face si servicii.

Nisa sa publicitara ocupata este una reala, a publicitatii adevarate, fara sprijin politic si combinatorica sustinatoare de biliard si socoteli mascate de criblura unor interese.

Cristi Ureche face publicitate reala si a adus publicatia sa gratuita intr-un format A4 color,48 de pagini, hirtie placuta atingerii, lucioasa si mai groasa, fapt care ii da respectabilitate, dinamica grafica, culoare vie si nemonotonie provinciala, si confera seriozitate profesionala si incredere in brandul pe care cu truda si perseverenta l-a construit.

In paginile revistei, aproape numar de numar scrie Mihai Galatanu, e deja un nume prin sine insusi facut, dar se mai intilnesc semnaturile lui Mihai Gainusa si ale lui Cosmin Zidurean doctorul specialist in vinuri care incinta ochiul, inima si sufletul, duminica de duminica la Viata Satului.

Cristi Ureche de la Zile si Nopti ramine acelasi, de unde poate si rodul muncii sale, un produs de calitate si unul dintre putinele branduri locale reale din advertisingul de la Dunarea de Jos.

Partidul, liderul si banii

Mai periculos decit crima este sa furi banii partidului, oricare ar fi partidul.

Cine fura banii partidului este condamnat oricum.

Niciun cod penal nu ii va prescrie fapta vreodata, se va afla intr-un tirziu si se va gasi vreun cauzas care sa razbune partidul.

Oamenii nostri politici au probleme in intelegerea acestui important detaliu.

Banii cistigati impreuna cu partidul sunt ai partidului si numai ai partidului. Cu partidul nu se imparte nimic, el ia totdeauna totul.

Partidul da comisioane grase, diplome, medalii si invitatii la evenimentele organizate.

Lista invitatilor arata cum vede partidul viitorul.

Partidului i se cuvine totul, el nu imparte cu nimeni nimic, pentru ca orice partid nu face afaceri, nu e interesat de afaceri ci se foloseste de afaceri pentru ca orice fiinta vie exista prin acoperirea costurilor.

Orice partid care vrea sa reziste, care vrea sa existe are costuri: sedii, propaganda si contacte, conferinte de presa, congrese si comunicate, panotaj si spatii de emisie, scoli de vara si trainunguri regionale, totul este o activitate industriala in care politica de cadre functioneaza organic impletita cu ideologia si cu finantele partidului.

Sediile, secretariatul, administratia si arhiva, managementul documentelor, inseamna bani si cel mai mic element de cost al partidului este factura telefonica a secretariatului partidului. Banii partidului se obtin din influenta si inlesniri, de aceea unii bani sunt jucati la bursa de oameni de incredere sau recomandati.

Alti bani ai partidului ajung sa fie investiti in diferite afaceri, unde de paravan, oameni ai partidului pozeaza in investitori de succes si fermenti ai geniului de business si prosperitatii. Si partidul face prostioare si golanii.

Murdarele si golaniile partidului au numai scop politic, nimic altfel!

De aceea cine colecteaza spagile, cine inmulteste banii partidului si ii trece prin cap sa rotunjeasca suma pe care trebuie sa o returneze partidului, va avea de dat socoteala.

Cu banii partidului nu e de joaca si cine se joaca e sinucigas! Afacerile partidului presupun existenta unor retete de succes, capacitatea de a participa la o investitie mare in scurt timp, o marja de profit ochioasa si intoarcerea garantata si rapida a banilor in trezorerie.

De orice afacere sau afaceri in care sunt implicati bani sau resurse al partidului (chiar si influenta) stiu corifeii!

Evidenta documentelor e la singe, contabilul este discret pina cind crapa si partidul are bani de steaguri si campanii electorale.

Cind partidele ajung la putere ele capata influenta si atunci isi amintesc de cei care au contribuit semnificativ la reusita cauzei.

Acestia vor fi recompensati prin aminari la plata, prin nededuceri de penalitati, prin obtinerea unor contracte extrem de banoase si care aduc comisioane grase in trezoreria partidului. Influenta in partid nu e practicata de un singur om si nu e decisa de o singura persoana.

Cine face de capul lui golanii, chiar daca e liderul suprem, si face golaniile in numele partidului, nu va ramine mult timp liderul partidului.

Liderii partidelor care incep sa putrezeasca de bani in timpul cit sunt la putere, isi hranesc trezoreriile personale din sacii cu bani ai partidelor, pe care le vaduvesc de sumele care li se cuvin.

Politicianul, iesit din tot ce tine de puterea politica, are o multime de contacte si detine o sumedenie de informatii care pot deveni mine de aur, atunci cind au redevenit persoane publice.

Partidul trebuie sa aiba grija sa ofere liderului decenta iar daca partidul nu e in stare, liderul va cauta sa pastreze o imagine decenta, pe masura partidului pe care il conduce.

Cind partidul e mic, liderul e revolutionar, exporta harisma si rapeste sustinere publica in orice situatie. Insurgenta presupune ilegalitate.

Insurgentii isi permit sa faca bani din tot ce este ilegal.

Cind partidul este mediu dar fara forta de a domina, partidul trebuie sa isi construiasca vaca de muls iar cel mai la indemina este organul de presa, un ziar care poate aduce electoratul mai aproape Partidul mediu sau mic cu 'vaca de muls', obtine fonduri, apare in piata, atrage atentia electoratului, isi permite sa importe lideri pe care ii atrage ideologic, ii cumpara sau ii santajeaza.

Ziarul, revista, radioul sau televiziunea de partid, nu trebuie sa fie altceva decit un organ de presa independent si e suficient daca mesajul si oamenii partidului sunt doar promovati mai des decit daca ar fi fost folosita presa din exterior.

Presa proprie tine partidul tinar, tine politicienii in perimetrul ideologic al partidului, ii angajeaza in declaratii de la care nu se mai pot intoarce si ajuta la cresterea politicienilor care vor veni.

Spaga luata in numele partidului si impartita corifeilor spre uz personal este o greseala cauzatoare de moarte politica si poate privare de libertate.

Daca iei spaga pusti de vanatoare si retii din ele, 'in numele tainului' sau dai pustile de vanatoare unora care nu le mai returneaza, considerindu-le personale, este la fel de periculos ca organizarea spectacolelor ale caror factura e cu mult mare decit realitatea.

Cine face treburi murdare in numele sefului partidului si crede ca slujeste partidul, va plati facturile sefului care va fi tolerat pina cind partidului ii va fi cu mult mai bine cu o alta conducere.

Acesta e un adevar valabil si pe timpul lui Ceausescu ca si in vremurile de trait bine ale lui Traian Basescu De aceea cred ca Principele Radu prezinta, prin pozitia sa, o oferta care da voie Romaniei sa devina stabila politic, partidele capata identitate si poate spirit doctrinar iar banii partidelor nu se mai confunda cu banii liderilor, dupa cum si acum se intimpla.

fiecare roman isi merita conducatorul

Romanii sunt neguvernabili cind au conducatori care sunt straini de interesele lor. Poate ca e valabil la orice popor dar la romani se simte acut cind conducatorii sunt desemnati de un grup restrins de oameni care nu ocirmuiesc in numele natiunii ci impun prin lege protejarea unor interese straine locurilor si oamenilor de aici.
Absenteismul electoral romanesc nu e un fenomen de apatie ci o reactie naturala la cei care doar dau tzeapa prin acte normative si cistiga numai ei, neimpartind nimic altceva.
Oamenii se distanteaza, fiecare vazindu-si de nevoi si cautind sa si le rezolve dupa puteri, atit timp cit nu au alte optiuni oferite.
Romanii sunt guvernabili prin represiune pentru ca represiunea foloseste frica si atunci, de frica, exista un grad de reactie pe care se poate conta.
Frica insa, nu e vesnica, se uzeaza ca mai orice .
Inlocuitorii fricii sunt: teroarea sau parteneriatul social.
Clasa politica romaneasca nu este capabila sa instituie nici teroarea si nici parteneriatul.
Politicienii romani nu pot institui teroarea pentru ca nu au capacitatea de a o face, constienti ca nu au nici sustinere externa si nici un aparat specializat pe masura. De asta nu avem nici politie performanta si nu mai avem nici militie, ci folosim jandarmii.
Parteneriatul social este un instrument util cind oamenii cu care se instituie parteneriatul dispun de mijloacele sau de motivatia de a sustine dezvoltarea si derularea relatiei parteneriale.
Statul roman nu are precedente notabile legate de parteneriate, pentru ca bazele parteneriatelor erau constituite dezechilibrat.
Totdeauna parteneriatul dintre statul roman si partenerii interni era conceput dupa principiul: statul nu pierde niciodata si partenerii sai nu vor cistiga garantat.
De aceea statul roman a pierdut deseori si partnerii sai nu au cistigat suficient, ceea ce a generat tensiuni si nemultumiri in ambele tabere.
Poate ca, in mod traditional, statul roman renunta la oamenii de valoare, aproape ii exclude, cu gindul ca ii ramin de condus cei multi, pe care ii conduce prin prosteala si amagiri. E pagubos astfel!
Golania tine de faptul ca neplata salariilor mari duce la plata unor alte salarii mici iar cei care accepta salarii mici ori nu au unde sa se duca ori se descurca si ei precum statul roman.
In timp insa, se va ajunge din nou in postura de astazi: nu mai producem nimic, administratia e scumpa si neperformanta, statul este coplesit si depasit, toti sunt nemultumiti, tensiunea sociala exista chiar daca 'la romani, mamaliga nu explodeaza'.
Viitorul ne asteapta cu bratele deschise, fie ca vrem sau nu.
Vom fi represati daca nu vom fi necesari sau vom fi cooptati daca va trebui sa dam degeaba resurse pe care altfel ar fi trebuit sa primim ceva in schimb.
Este o traditie ca romanii sa dea degeaba, in numele unor idealuri straine si a unor prietenii nesincere, valori dobindite cu sacrificii, istoria ne este plina de exemple.
De la aurul de la Rosia Montana pina la viitoarea carne de tun care abia asteapta sa moara pentru o cauza straina, romanii vor fi partasii unor evenimente care vor face posibil ori sa ne confirmam cliseele gaunoase si pline de prejudecati ori sa ne comportam pe masura marilor ocazii pe care acest nou secol si mileniu le deschid.

Odihna in pace pentru Michael Jackson? Nici in lumea de apoi!

Refuz sa cred ca daca MariaH Carey, Diana Ross sau Madonna ar fi interpretat rol de bocitoare la sarcofagul lui Michael, spectacolul nu ar fi fost desavirsit.
Si mort, Michael este o masina de produs banet si o primenire financiara prin locul pe unde poposeste chiar si mort.
America avea nevoie de un simbol mai banos decit Elvis si gratie unei injectii, l-a procurat.
Poate ca dau in damblaua teoriei conspiratiei dar ma gindesc cum ar fi fost ca Michael sa isi fi cintat turneul pe toata planeta, se intorcea in birlogul dinNeverland, era din nou fotografiat de paparazi cum a mai adoptat vreun pui de rinocer sau de dinozaur clonat si ar fi ajuns batrinel alb, republican, musulman si militant pentru heterosexualitate.
Ieseau ceva bani!
Dar daca impresarii ii poarta statuia si il proieteaza pe pereti sa il vad toata gura casca de pe toata planeta cum paseste el, a la 'moonwalking', vor suspina dupa el citeva odrasle si vor cuvinta glorios personalitati care risca sa fie uitate, parca e deja de anvergura biblica destinul acestui mare artist si chinuita fiinta umana.
Dupa ce l-au tinut ore in sarcofag si l-au purtat pe scena si pe strazi, au urlat in microfoane toti neinspravitii, anonimii infometati, doar sa fie remarcati si uitatii, groapa lui va ajunge prilej de pelerinaj, poate mai ceva ca la Mormintul Sfint.
Cred, cu siguranta, ca piatra de la mormintul lui Michael nu se va da la o parte si nu cred ca trupul i se va inalta la ceruri, unde il asteapta 70 de fecioare si Profetul ca sa le arate secretele pasilor de moonwalking.
Odihna in pace pentru Michael Jackson? Nici in lumea de apoi!

Mioara Manuela Baciu si o Mie si Una de Nopti

Exista o femeie care ar putea repovesti , ca Seherezada, aventura celor O Mie si Una de Nopti.

Ea simte Portile Orientului,ea simte desertul, aroma cafelei si dulceata ceaiului, cum putini dintre noi pot.

Are har un anume lasat de Dumnezeu, este ea insasi o mirodenie, mirodenia secreta a lui Viorel Baciu, este sotia lui, Mioara Manuela Baciu.

In spatele fiecarui conducator sade cite o femeie, ea este generalul de alcov si omul care infierbinta incintator inima barbatului.

Manulea reuseste sa ii dea lui Viorel Baciu suflu si distinctie, ii alimenteaza resursele care il fac spontan si ii toarna energie la radacinile Arborelui Creativitatii, pentru ca Viorel Baciu sa aiba suflu, sa fie creativ si sa incinte cu ideile si creatia sa.

Manuela este un om implinit, Viorel este un noroc, au impreuna un odor de baiat si viata lor de familie e comoara pastrata cu sfintenie in mijlocul oamenilor, care le protejeaza si le admira casnicia.

Astazi Manuela isi serbeaza ziua de nastere, inca o zi in care ar fi putut povesti Seherezada, povestile desertului, epopeile mirodeniilor.

Cine bea un ceai turcesc facut de Manuela Baciu, nu il va uita niciodata, stie sa puna in ceasca si Orientul, aromele, aventura.

Cred ca in viata anterioara Manuela Baciu era negutator pe drumurile matasii sau a mirodeniilor.
Acolo, in vietile anterioare, a descoperit Duhul Cafelei, Aburul Ceaiului Turcesc, a simtit in obraz desertul, nisipul i-a muscat teluric pielea, a cunoscut prietenia turbanului si a vazut sclipire de fulger ale hangerului, in clarul noptii, sub stelele desertului, sub racoarea cortului, unde un sultan ostenit asculta pina in zori, povestile Seherezadei.

Parca aud: 'Ivindu-se zorile, Seherezada sfioasa tacu!' Aroma cafelei fiarta in nisipul desertului ii invada narile. Prospetimea zorilor se pierdea tulburator in aroma cafelei, oalt apoveste plutea in aer.

La multi ani Manuela Baciu!