Eugen Durbaca reloaded

Am inceput sa inteleg virtutile emigrarii abia dupa ce l-am vazut la televizor pe Eugen Durbaca, la TV Galati, invitat si discutand cu Ciprian Jascu. E deprimant!Ce nesansa istorica are orasul asta! Doua decenii au fost marcate de doua personaje, pe cand ar fi trebuit ca sa avem deja cativa primari, oameni deprinsi cu exercitiul puterii si cu rezultate palpabile de care si ei si grupul lor de putere s-ar fi mandrit ca galateni.
Ce lasa in urma cei doi primari? O liota de imbuibati care au supt banul public si in urma lor au facut din oras un muzeu al saraciei. Masini scumpe, chiolhanuri, vile scumpe, amante de lux, calatorii exotice si conturi grase! Sobolani!
Si uite ca vor si aplauze, se mai simt si de felicitat si lingaii care le administreaza amprentarea cu pupaturi a bucilor le vor face si statuie peste ani!
E jenant si fara viitor!
Stapan, satul, sigur precum virgina cusuta, avantajat de ruina cultivata mai dihai de actualul primar, Eugen Durbaca jura credinta orasului si doreste tuturor sanatate.
E genul de om care stie de toate, politica, alegeri, economie, fotbal si femei, tehnica si religie, crede ca le stie pe toate si ca detine adevarul absolut!
Poate ca asa o fi! Generatia sa insa a ales pe Dumitru Nicolae si generatia mea nu stiu daca se va duce la vot. Cat despre generatia tanara, ea vrea pe buna dreptate, sa devina europeana!
E sansa lor, noi nu am avut-o! Asta insa nu ma impiedica sa nu ma urc in tramvaiul vietii!
Aici, asa, miroase a Petrosani, nesansa si multa, garantata, saracie!