Urmatorul presedinte sirian

Parca intreaga presa vestica asteapta sa cada regimul sirian dupa retea libiana. Ar fi atractiv pentru unii si pentru multi ar fi aducator de rating sa se vada live vreo alta sodomizare, a la Gaddafi, de data asta aplicata cuplului prezidential sirian? Cu siguranta ca si acest cuplu il are pe Emil Bobu si pe 'Victoras ai grija de copii' si el isi pune deja piciorul in gips si ii darama stapanului domnia. Scenariu stiut, stapanul fuge, il recupereaza militienii si il vand si sfarseste sfartecat sub gloantele automatelor. Echivalentul sirian al orasului Targoviste? Nu stie tata!
'Eliberarea' sirienilor de sub tirania regimului opresiv se face cu soldati pensionati din Legiunea Straina, cu fosti trupeti ai SAS si cu mujahedini, 'luptatori pentru libertate' pretabili maine, cand le va veni sorocul, la scurgeri de frana si supradoze ori plumbi culesi din generozitatea regimului pe cand i-a prins cu saculeti de praf prin buzunare ca ii aduceau tinerilor Lumii Libere sa ii traga pe nari.

Si sirienii sunt mari luptatori pentru dezrobire, ca libienii!
Este libertatea de acest gen o libertate adevarata? Scenariul de 'eliberare' este de vreo doua decenii neschimbat, el e doar modernizat tehnologic fata de epoca lui Ceausescu, pentru ca au aparut internetul, Facebook ul, Twitterul, GSM ul si bloggerii.
In tara stapanita cu mana de fier, intr-un moment al culmei nedreptatii, un cetatean se sacrifica si declanseaza revolta generala care o tine lalait pana cand apar teroristii. Teroristii nu sunt cunoscuti, ei trag in multime si secera copii, femei si tineri, puterea ramasa inca in scaun si care arata cu degetul spre 'agenturili straine' si trimite in strada tancurile, suporteri.
Fara turisti sovietici, in 'primavara araba', tinerii arabi se revolta, gasesc in revolta lor pe drum ceva arme, ca asa e in revolutiile astea, unii militari trec de partea rebelilor revolutionari intervievati de Adelin Petrisor, apare Sarkozy si impune un coridor umanitar, apoi o zona aeriana unde zboara numai NATO si bombardeaza vartos si cu precizie pe toata lumea, dronele americane il cauta pe stapan, rebelii primesc boieri care pana mai ieri erau ministrii stapanirii si orasul eliberat cu frontul civic aferent(formula Timisoarei din '89) devine capitala 'eliberata' de sub tirania stapanului neagreat, administrator de petrol, zacaminte strategice sau vreo pozitie cheie in Mediterana dupa cum o au sirienii(si in Orientul Mijlociu).
Rebelii sunt 'doar revolutionari', patrioti, confratii lor luptatori mujahedini impun legea islamica, se mai lasa cu executii si inclestari cu armata oficiala care e decimata de baietii din SAS sau fostii legionari si toata lumea asculta de 5 ori pe zi cum mujahedinii se roaga la Allah, pun valul pe fata femeilor, interzic divortul, scolile, omologheaza cu cateva exemple publice Sharia si Osama cade rapus ca vine al doilea mandat al lui Obama. Adevarata modernitate!
Acum in Siria se construieste banuiesc o armata de eliberare, plina cu baietii care au luptat din Afganistan pana in Libia, poate se mai gasesc si cativa SAS sau legionari daca deja nu consiliaza regizorii pe la Hollywood in filmele unde Steven Segal se va lupta eroic cu teroristii cu turban ai lui Allah, ca sa devenim lin liniste obezi, hiperglicemici si cardio ruinati. Danke!
Un oras sirian va deveni cat de curand 'liber', se va impune vreun coridor umanitar pentru inarmarea si aprovizionarea 'revolutionarilor' si vor fi protejati printr-un cer pe care vor zbura dronele si avioanele NATO.
Pana aici scenariul e ca cel libian. Rusii vor marai, Iranul va bloca stramtoarea Urmuz, americanii vor trimite portavioane numai ca Franta nu se stie daca va mai juca rolul avut pe timpul 'eliberarii' Libiei. Vocile din peluza spun ca in locul Frantei, pentru Siria, i s-a propus Turciei sa fie sarkoziana. Dificil! Turcia si Franta sunt la cutite de cand cu genocidul armean. Nici coalitia nu ar fi ca in Libia unde norvegienii, danezii, italienii si francezii se plimbau cu avioanele si se jucau de-a bombele deasupra Libiei.
Turcia ar putea face o coalitie cu Libanul, Iordania, poate si Egiptul, sub privirile israelienilor care au experientele lor in turismul de bombardament in Siria si Liban.
Turcia nu se intelege nici cu Israelul si nu stiu cat ar accepta Egiptul o aventura militara dupa scenariul libian. In Egipt nu e liniste, foamea aduce oamenii in strada, militarii egipteni iau solda de la americani si se jura ca nu se bat cu israelienii, Siria e cu totul diferita de Libia.
In Siria mai este inca o baza militara navala rusa, de pe vremea URSS ului.
Rasturnand actuala putere, e posibil ca noii lideri sa nu mai accepte prezenta militara rusa la tarmul sirian din Mediterana, poveste dorita de anjumite cancelarii.
Si poate ca tocmai de aceea, mai ies iranienii si se mai au cu torpilele pe mare, mai lanseaza rachete si mai tropaie belicos.
In fapt e o alta forma de razboi rece. Putin e zgandarit cu demonstratii si critici, Europa se clatina, America respira obez si cu o moneda care tot pierde teren, chinezii sunt in crestere economica si lumea a intrat in alt an de rahat.
Cat va mai tine regimul sirian? E interesant daca se va reusi gasirea unei solutii pasnice. Au si ei un Emil Bobu, au si ei vreu Victoras si vreun director de serviciu de securitate care sa spuna oamenilor sa lase armele in sediul comitetului lor central si sa spele putina amestecati in multime. Ce nu stiu ei insa, peste ani, poate mai putin de douazeci si ei pot avea vreun Emil Boc.
Cum Siria nu are flota comerciala semnificativa, e posibil ca urmatorul presedinte sa fie dintre cei care astazi traverseaza desertul cu camilele, in definitiv tot un navigator.